Fiecare temă s-a discutat atât teoretic cât și prin exemple din viața proprie.
Prima temă a fost legată de „Burnout”. Acesta se manifestă prin oboseală cronică, incapacitate de a mai lucra, sentiment de incompetență. Posibile soluții personale sunt rugăciunea, meditația, consilierea spirituală, spovada și împărtășania.
Pentru a ne ajuta să evităm/ieșim din burnout e bine să ne examinăm conștiința folosind următorul chestionar. Răspunsurile ar trebui să fie echilibrate. De exemplu, dacă uitându-mă la cum fac ceilalți mă străduiesc să îmbunătățesc ceea ce fac eu atunci e bine. Dacă mă uit la cum fac ceilalți și acest lucru mă demoralizează atunci e ceva ce trebuie să schimb.

• Mă compar cu alții? Compar abilitățile și/sau rezultatele mele cu ale altora?
• Am tendința exagerării aspectelor negative?
• Am impresia că totul depinde doar de mine? Vreau să controlez totul?
• Am o viață spirituală solidă?
• Sunt atent la somn, probleme de sănătate, dietă? Fac sport?
• Am clar fixate limitele în activitatea profesională?
• Îmi cunosc limitele abilităților și rezistenței mele?
• Am prieteni buni care să mă tragă la răspundere?
• Mă simt neapreciat sau nevalorificat corespunzător?
• Am un îndrumător spiritual/mentor bun?
• Am așteptări prea mari(poate prin asumarea așteptărilor altora)?
• Consider că sunt plătit insuficient?
• Ce fac, fac din obligație, sau din plăcere?
• Cred că ceea ce fac este ce așteaptă Domnul de la mine să fac?

Poate burnout-ul este un semn de la Domnul…Poate este vorba despre o boală care trebuie tratată, poate e nevoie de o schimbare de direcție, sau de mentalitate, sau poate este doar un test al perseverenței.
Tema celei de-a doua prelegeri este „Creșterea copiilor în credință”. Deși nu există o rețetă care să garanteze succesul, sunt anumite atitudini, acțiuni care ajută:

1. O relație caldă cu copii, aceasta neexcluzând fermitatea. Copiii trebuie să știe că acasă este un loc de refugiu necondiționat, unde ei pot fi deschiși să spună gândurile lor și să pună întrebările care îi frământă. E important ca părinții să nu se scandalizeze, indiferent de întrebare ci să răspundă cât pot de bine.
2. Părintii să își pună întrebarea „Cum este credința noastră?” Este credința noastră viața noastră? Noi vom transmite copiilor ceea ce trăim.
3. Fiecare familie să fie implicată într-un grup de familiiunde copii au ocazia să vadă și alte familii care trăiesc credința.
4. Să se ofere copiilor ocazia de a ajuta pe alții, de a se implica în activități din biserică.

La finalul prelegerilor, fiecare cuplu a avut o oră în care să mediteze la cele ascultate, urmată apoi de o oră de discuții în plen, cu toate familiile.
Pe lângă aceste prelegeri am avut parte de Sf. Liturghii celebrate de părintele Marin Matieș, paroh de Caransebeș și părintele Călin Ciocian paroh de Oțelu Roșu, cărora le mulțumim pentru efortul depus.
De asemenea mulțumim Sr. M. Böbe Tari, soră mariană de Schönstatt care a organizat tabăra și s-a ocupat de programul copiilor.

Helena Costescu