Foto: gerahrdus.ro

În acest an, pr. Valentin Macedon Hiticaș, paroh de Reșița II Govândari și responsabil diecezan pentru pastorația familiilor, împreună cu Sr. Böbe M. Tari, referent în acest domeniu, familia Muntean, Petre și Monica și cu colaboratorii Biroului pentru Pastorația Familiilor au stabilit ca Festivalul Familiilor să aibă loc în data de 26 septembrie, între orele 9.30 și 16.00. Invitații din acest an au fost Radu și Oana Capan, o familie implicată de mulți ani în domeniul evanghelizării, al catehezei și al formării spirituale, în cadrul Biroului pentru Evanghelizare și Cateheză al Eparhiei de Cluj-Gherla. Evenimentul s-a desfășurat în limbile română și maghiară, având ca motto: „Casa zidită pe stâncă – Consolidarea temeliei spirituale a familiei”.

„Unde este iubire reciprocă, acolo este Dumnezeu”
Întâlnirea a început cu o Adorație Euharistică, condusă de diaconul Francisc Craia.
Sfânta Liturghie a fost celebrată la ora 10.00 de E.S. Iosif Csaba Pál, episcop diecezan. Au concelebrat mai mulți preoți care au sosit împreună cu familiile participante. Cadrul muzical al Sfintei Liturghii a fost asigurat de membrii mișcării ecleziale „Drumul neocatecumenal” și de familia Zöld.
În omilia sa, Episcopul Diecezan a afirmat: „Ați ales acest motto: «Casa zidită pe stâncă – Consolidarea temeliei spirituale a familiei».  Consider că este un motto care ne ajută pe noi toți  ca să ne uităm la ceea ce dă soliditate familiei. Am auzit în Evanghelie cum casa zidită pe stâncă nu se clatină. Dar la începutul acestui verset al Evangheliei Isus spune: «Oricine ascultă aceste cuvinte ale mele…» Să ne gândim și noi, dacă auzim, ceea ce ne spune Dumnezeu. În secolul trecut în Transilvania a trăit un franciscan cu faima sfințeniei, Elek Csiszér. Când deja era în vârstă, și-a pierdut vederea, de aceea veneau colegii lui și îi citeau din Sfânta Scriptură. De multe ori s-a întâmplat ca după o propoziție, el spunea cu multă blândețe: «Este de ajuns. Inima mea este plină cu acest Cuvânt. Toată ziua îl voi purta acest Cuvânt în suflet». El a ascultat Sfânta Scriptură cu inima însetată. Noi cum îl ascultăm pe Dumnezeu? În rugăciune poate i-am spus tot ce avem pe suflet, tot ce îi cerem. Dar lăsăm un pic de liniște ca să auzim, ce ne spune El, care este răspunsul Lui? Este ca și cum ne-am duce la medic, unde îi spunem tot ce ne doare, dar după aceea nu plecăm imediat, ci ascultăm, ce ne sfătuiește el. Cu această atenție să ascultăm în liniște și ceea ce ne spune Bunul Dumnezeu. Și oare îl ascultăm pe aproapele nostru, pe cei care trăiesc lângă noi: soțul, soția, copilul, bolnavul din familie? Avem inimă și ureche ca să ascultăm și să înțelegem, ceea ce ne comunică ei? Pentru că unde este iubire reciprocă, acolo este Dumnezeu.”

Familia este chemată să trăiască misiunea primită prin Botez
În cadrul întâlnirii de la Maria Radna, Oana și Radu Capan au propus familiilor participante o reflecție pornind de la imaginea casei construite pe stâncă și de la misiunea pe care fiecare creștin o primește prin Botez. Botezul, au subliniat cei doi, este fundamentul vieții creștine și poarta de intrare în viața sacramentală. Prin Botez, omul este încorporat în Cristos și participă la misiunea Lui de preot, profet și rege. Această misiune nu este rezervată clerului, ci se concretizează și în viața de familie.
Pentru a explica modul în care această vocație poate fi trăită concret, prezentarea a fost construită în jurul celor patru litere ale cuvântului FIAT, cu referire la răspunsul Sfintei Fecioare Maria la chemarea lui Dumnezeu:

F – Fă din viața ta ofrandă. Creștinul este chemat să nu-I ofere lui Dumnezeu doar o parte a vieții sale, ci întreaga existență. Munca, responsabilitățile familiale, rugăciunea, momentele de odihnă și chiar suferințele pot fi unite cu Cristos și oferite lui Dumnezeu. În acest sens, familia poate transforma gesturile obișnuite ale fiecărei zile în ocazii de dăruire și de creștere spirituală.

I – Imploră pentru aproapele tău. Familia creștină este chemată să devină o familie care se roagă și pentru ceilalți. Pornind de la exemplele lui Moise și ale Sfintei Fecioare Maria, a fost subliniată importanța mijlocirii perseverente. Rugăciunea nu trebuie să rămână închisă în preocupările personale, ci să cuprindă oamenii, situațiile și nevoile din jurul nostru. În acest context a fost amintit și un cuvânt al Papei Francisc: „Cel care se roagă nu lasă niciodată lumea în urma sa.” Participanții au fost îndemnați să învețe să observe nevoile celor din jur și să le transforme în intenții de rugăciune.

A – Anunță vestea cea bună. Această dimensiune a fost legată de misiunea profetică primită prin Botez. Creștinul este chemat să fie, prin viața și cuvântul său, un vestitor al Evangheliei. Familia poate deveni un „semn de întrebare” pentru cei din jur: pacea, capacitatea de a ierta, grija față de ceilalți și bucuria trăită în mijlocul dificultăților pot suscita întrebări și pot deschide drumuri spre credință. Credința nu poate rămâne o realitate trăită doar în biserică, separată de restul existenței, ci trebuie să se vadă în modul în care creștinul își trăiește viața.

T – Trăiește pentru ceilalți. Ultima dimensiune a fost legată de misiunea regală a creștinului. Modelul este Cristos, a cărui regalitate nu constă în dominare, ci în slujire. Pentru creștin, primul „regat” asupra căruia este chemat să exercite stăpânire este propria persoană: libertatea față de patimi și atașamente îl face capabil să se pună în slujba celorlalți. În familie, această logică presupune și educarea copiilor nu într-o mentalitate de „prințișori”, ci în spiritul responsabilității, al stăpânirii de sine și al slujirii.

În încheiere, cei doi vorbitori au revenit la imaginea casei construite pe stâncă. Creștinul este chemat nu doar să-și construiască propria viață și propria familie pe Cristos, ci să devină, împreună cu familia sa, o „piatră vie” și un punct de sprijin pentru alte familii. Nu pentru ca acestea să-și construiască viața pe oameni, ci pentru ca, prin mărturia și sprijinul oferit, să poată găsi stabilitate și să-l descopere pe Cristos.

Prezentarea cărții
În continuarea întâlnirii, Oana și Radu Capan au prezentat și noua lor carte, „Un Dumnezeu care se împărtășește pe sine”, centrată pe ideea unui Dumnezeu care se dăruiește pe sine și îi cheamă pe oameni să devină colaboratorii Săi.
Cei doi autori au fost prezentați ca fiind implicați de mulți ani în cateheză și în realizarea de resurse pentru explicarea credinței catolice. Au scris împreună cărți, au realizat materiale catehetice pentru diferite categorii de vârstă și au tradus cărți și programe catehetice.
În prezentarea noii cărți a fost amintit simbolul pelicanului, întâlnit și în arta creștină, ca imagine a dăruirii de sine. Ideea centrală este că Dumnezeu nu doar cheamă omul, ci îi oferă și posibilitatea de a colabora cu El. Și chiar experiența suferinței poate deveni, în această perspectivă, un loc în care omul este chemat să colaboreze cu Dumnezeu.

Întrebări și răspunsuri
La finalul prelegerii au urmat intervenții ale participanților.
Episcopul Diecezan a evidențiat în mod special legătura dintre mesajul prezentării și redescoperirea vocației baptismale în contextul sinodalității. Participarea activă a credincioșilor în viața Bisericii, a subliniat Păstorul Diecezei, își are fundamentul în Botez: cei botezați sunt deja introduși în viața lui Cristos și sunt chemați să trăiască pentru ceilalți și să-și ofere viața.
În dialogul cu participanții, Oana și Radu Capan au vorbit și despre propriul lor parcurs de credință și despre modul în care au ajuns să se implice tot mai mult în viața Bisericii. Privind retrospectiv, au vorbit despre încrederea pe care au primit-o din partea unor persoane din Biserică și despre modul în care, prin aceste chemări succesive, au descoperit treptat drumul pe care Dumnezeu îl deschidea înaintea lor.
O întrebare venită din partea participanților s-a referit la situația în care copiii se îndepărtează de Dumnezeu sau de Biserică. Răspunsul a pus accent pe iubirea necondiționată față de copii și pe comunicarea sinceră cu aceștia, cultivată încă dinaintea apariției unor astfel de situații. În același timp, a fost evidențiată importanța comunității și, în special pentru copii și tineri, a existenței unor grupuri în care să poată trăi credința alături de persoane de aceeași vârstă. Experiența lor a arătat că o astfel de comunitate poate oferi un sprijin important și poate contribui la păstrarea legăturii cu Biserica.

Programe pentru copii și tineri
În timp ce adulții au participat la prelegere, copiii și tinerii au avut parte de jocuri și activități, continuate și după masa de prânz. Potrivit pr. Valentin Macedon Hiticaș, dintre cei aproximativ 300 de participanți la întâlnire, un număr important l-au reprezentat generațiile mai tinere. Toboganul gonflabil și jocurile de societate foarte distractive și interesante, sau care cereau strategie, răbdare și perseverență, aduse de părintele Piry Radulov, paroh de Vinga și Orțișoara au umplut spațiul din fața InfoCentrului, devenind puncte de atracție pentru copii și tineri. Cei care se ocupau de ei erau tinerele din Mișcarea Schönstatt împreună cu un grup de tineri din Parohiile Slatina Timiș, Vinga și Timișoara IV Iosefin și cu câțiva părinți, sub conducerea Sr. Erika Mária Bukovics, referent al Centrului Diecezan de Tineret. După prânz a avut loc slujirea muzicală a grupului «Drumul Neocatecumenal» și a familiei Zöld.
Ziua s-a încheiat într-o atmosferă de comuniune, după un program care a oferit familiilor participante timp pentru rugăciune, reflecție, întâlnire și întărirea legăturilor comunitare.

Biroul de Presă al Episcopiei de Timișoara

Albumul foto poate fi explorat pe pagina de Facebook: www.facebook.com