Peisajul forestier montan și ambientul natural uneori provocator pentru a ajunge la Stațiunile așezate pe culme, s-a urmat la pas calea uneori anevoioasă a Calvarului, spre pisc, spre vârful muntelui unde este așezată crucea din Gărâna. Alături de diferitele generații care au participat la rugăciune, prin cântec ori meditație am primit speranță atât noi organizatorii, cât și copiii, sau cei mai în vârstă, care s-au încumetat la a aduce un sacrificiu și a fi împreună, mărturisindu-și astfel credința în învierea din morții a lui Cristos. Pentru că distanța se dublează pe drumul de întoarcere s-au încheiat și prietenii, ori sau depănat impresii despre momentele petrecute în adierea rece a vântului. Alături de noi au participat și una din familiile fondatoare ale monumentelor Stațiunilor Calea Crucii: familia Cameliei Duca. Liniștea și farmecul localității Gărâna este marcat și de ospitalitatea proprietarilor de pensiuni, aparținând localnicilor, dornici de a-i ospăta atât pe călătorii aflați în trecere, cât și pe pelerinii credinței.
Rândurile de mai jos vor împărtăși câteva impresii ale participanților, cărora le mulțumesc din inimă atât pentru fotografie, sau pentru timpul acordat redactărilor personale.

Referent diecezan al Pastorației Familiilor, paroh în Reșița II, Hiticaș Valentin Macedon

Drumul crucii la Garâna

Am parcurs cu pietate
Un drum lung și anevoios
Drumul Crucii la Garâna
Jertfa lui Isus Cristos.

Am avut și călăuză
Părintele Hiticaş
Care ne-a vorbit cu râvnă
Ca un Pastor pe imaș.

Și mai mult ca niciodată
Am simțit acea putere
Să mergem pe Drumul Crucii
Să găsim și mângâiere.

Așteptăm ca multă lume
Să lase din timpul lor
Și să vină la Garâna
La un drum nu prea ușor.

N-a purtat nimeni o Cruce
Dar cu toții am înțeles
Ce înseamnă a face jertfa
Și a fi mult recules.

A fost o distanță mare
Trei ore am mers pe jos
Și am ajuns cu toții la Cruce
Prea-mărindu-l pe Cristos!

Ne-am rugat pentru familii
Pentru pace și iubire
Căci în lume sunt războaie
Și-i atâta rătăcire.

Așteptăm ca Învierea
Să ne găsească curați
Să primim cu toții lumina
Și să ne iubim ca frați.
Valentin Budau

––

Parcurgerea Drumului Crucii într-un cadru natural și deosebit a fost o experiență care ne-a adus multă liniște.
Gărâna are o energie specială, iar inițiativa de a merge acolo a fost o adevărată binecuvântare pentru suflet în această perioadă.
Venim acasă cu o mulțumire în suflet pentru ziua petrecută la Gărâna și pentru efortul organizativ al acestui moment deosebit cât și pentru prânzul delicios!
Familia Braun

–-

Astăzi am pășit pe un drum care a fost mai mult decât o simplă drumeție, a fost o călătorie a sufletului. Am aflat despre acest eveniment de la o bună prietenă, care m-a încurajat să particip, iar gândul că va fi acolo și ea, alături de fetița ei de 8 ani, mi-a dat și mai mult curaj să spun „da”.
Astfel, alături de preotul și enoriașii din cadrul Parohiei Romano-Catolice „Preasfânta Treime”, am pornit pe „Calea Sfintei Cruci”, într-un decor binecuvântat, la Gărâna. Natura, în liniștea ei, parcă ne-a însoțit fiecare pas. Drumul, uneori abrupt și anevoios, ne-a amintit, în felul lui tăcut, de povara crucii purtate de Isus. Fiecare urcuș a devenit o metaforă a acelei suferințe, dar și a puterii de a merge mai departe, pas cu pas, cu credință.
Am fost împreună cu fetița mea de 8 ani și cu mama mea, trei generații unite de același gând și aceeași trăire. În pașii noștri, în respirația grea pe pantele mai dificile și în momentele de liniște dintre opriri, am simțit mai profund semnificația acestui parcurs, nu doar un drum fizic, ci o apropiere sinceră de credință, de sacrificiu și de speranță.
La final, ne-am așezat cu toții la masă, împărtășind nu doar un prânz, ci și bucuria unei experiențe care ne-a adus mai aproape unii de alții și, poate, mai aproape de noi înșine.
A fost o zi care va rămâne în suflet.
Ciocoi Izabella

–

Ziua de sâmbătă petrecută pe Calea Crucii din Gărâna pentru mine și soțul meu a fost mai mult decât un simplu traseu spiritual, a fost o experiență profundă de liniște și apropiere de Dumnezeu. Liniștea muntelui ne-a dat timp să reflectăm la fiecare oprire, la fiecare Stațiune a suferinței lui Cristos.
Am simțit cum timpul a încetinit, iar fiecare cruce întâlnită pe drum a devenit un moment de meditație, smerenie și recunoștință. Pe măsură ce înaintam am simțit nu doar oboseala fizică, ci și o eliberare interioară. Fiecare pas care ne-a apropiat de finalul traseului, ne-a făcut să înțelegem că liniștea din suflet, credința, răbdarea și regăsirea capătă o altă intensitate într-un cadru natural, așa cum și-au dorit și cei care au gândit și realizat Via Crucis Gărâna: drumul la început este ușor, iar cu cât înaintăm devine tot mai solicitant. Cu toate acestea finalul este deosebit având în față toată pădurea, satul….. spațiul străjuit de munții încă albi.
Familia Constandache Mirela